Eu nu știu dacă cei din PLM au citit, dar este o poveste frumoasă cu peștișorul de aur. Fiind convins că o bună parte din liberaști nu au auzit de ea or pentru ei poveștile de kankan gen ”Un stelist se iubește cu o tânără moldoveancă” sunt mai apropiate, am decis să le povestesc povestea pe înțelesul lor.
Trăia într-o zi o fată pe nume, să-i zicem, Alina. I-a cumpărat mama, din ultimii bani, un notebook la mâna a doua. Astfel a decis fata să arunce câteva undițe în apele Dunării ce trece prin Viena (a se citi – s-a înregistrat în toate rețelele sociale posiblie și imposibile).
A așteptat fata să sară prinții peste ea dar tot nu săreau.
Revenită în Moldova a decis că modelingul este de ea și a devenit mascota unui club de fotbal. Pe urmă a altui club de fotbal. A ajuns vedeta site-urilor galbene. Dar undițele nu le-a uitat.
Astfel, într-o bună zi a prins ea un pește de aur. Iura îi zicea. Și cum l-a prins ea așa de coadă sau ce mai are un pește acolo a început să-i spună dorințe.
Prima dorință a fost ușor de îndeplinit. A vrut să fie secretară de partid. Pentru că fetele de la partid îs văzute, umblate, alintate așa. A ajuns ea secretara PLM dar nu pe mult timp. Pentru că s-a săturat. A înțeles că deputatele îs mai curtate și mai cu bani. Asta a fost a doua dorință expusă peștelui de aur. A devenit și deputată.
A stat ea cât a stat deputată, a mai prins la solzi și alte organe importante și vitale și și-a anunțat a treia dorință: Vrea să ajungă vicepreședinte de partid …
///
Cu părere de rău aici sunt nevoit să întrerup povestea. Vă voi povesti finalul altădată. Cu altă ocazie.
Între timp, permiteți-mi să-i urez Alinei multă sănătate și să învețe să tăie ingredientele salatei ”Olivier” cu sabia președintelui.
Aveți grijă de voi!
Comentarii
Nu uitați să urmăriți canalul blogului pe Telegram. Dacă vă e dor de imagini puteți da follow pe Instagram. Iar dacă încă nu ați dat like la pagina de facebook a blogului vă invit să o faceți și pe asta.
So, what do you think ?