You are currently browsing the archives for the eugen category


1 mai la Mănăstirea Curchi

Probabil greșesc, dar 1 mai, dacă tot e zi liberă, se sărbătorește la noi pe la grătare.

Împreună cu cumetrii am decis că mergem în afara orașului. Să stăm la picnic (fără fum) dar și să vedem ceva. Deoarece anul trecut, în cadrul Redescoperă Moldova, nu am reușit să vizitez Muzeul din satul Donici am hotărât că mergem într-acolo.

Pe parcurs ne-am înțeles să mergem să vizităm Mănăstirea Curchi, și după asta, prin pădure să trecem în Donici să vizităm muzeul.

Ajunși la Curchi ne-am împărtășit impresiile despre drumul de Chișinău-Orhei care este bombardat de gropi, și Orhei-Călărași, care, chiar dacă e făcut demult, e perfect!

Mănăstirea Curchi place. Nu stă nimeni la poartă să întrebe dacă ai basma sau ești în izmene. În ogradă totul e aranjat și frumos. Unica problemă poate apărea la cei cu copii mici. Pavajul e cu piatră neșlefuită. Destul de incomod de mers cu căruțul.

Cristi, băiatul cel mic al cumetrilor putea fugi în voie prin mănăstire. Nimeni nu a făcut nici o observație.

După asta am decis să facem picnicul chiar lângă mănăstire. Sunt câteva spații acoperite dar este și foarte multă iarbă în jur. De aceea nu am mai mers la Donici azi. Am mai fotografiat un pic și ne-am fotografiat :-)

Mai ieșiți din oraș. Și mai lăsați frigăruii, ei nicăieri nu fug. Redescoperiți Moldova. O țară avem. Până când…

Cum am văzut-o pe Renata înaintea Mihaelei :-)

Probabil știți că sunt cel mai fericit tată al celei mai frumoase fete din lume (aici tre să o laud și pe Mihaela dar dacă îi mai repet de vreo două ori că e cea mai frumoasă și bună soție ap îi cresc urechile).

Cei care nu au norocul să mă urmărească și pe facebook au aflat primii că Mihaela a devenit mamă. Asta deoarece doctorii nu îmi permiteau să sun pe nimeni din sala de nașteri. De asta la început am scris pe facebook :-)

Vroiam să scriu de fapt despre faptul că am asistat atunci când Mihaela a născut. Nu că m-aș fi decis din start dar un merit mare în asta îl are cumetrul Alexandru Spinei care a asistat la nașterea Gabrielei. Din momentul când a aflat că vom fi părinți a insistat să asist la naștere. Eu am decis în luna a cincea undeva, dar nu-i spuneam Mihaelei despre asta. Undeva când Renata avea 7 luni în burtă Mihaela mi-a cumpărat halat steril :-)

Natașa, verișoara lui Papa, cea care are cea mai mare contribuție, după Mihaela, în nașterea Renatei, și care este doctor în ginecologie a spus că e ok și că mi-ar fi de folos. Doamna Ala Burlacu, cea care ”a dus” ultimele luni de sarcină a Mihaelei și care a ghidat procesul de apariție al Renatei m-a rugat înainte să apară Renata să nu leșin și să nu cad cumva.

Acum despre naștere. E greu. Totuși e greu să descrii asta. Și nu pentru că ochii se umectează și dacă cad peste book va trebui să dau pentru reparație vreo 200 USD. E greu pentru că, probabil, acesta a fost cel mai fericit moment al vieții. Atunci când pe lume apare copilul tău. Copilul tău pe care, din motive obiective și fizice, o vezi înainte să o vadă pe mama :-)

Repet. Am cea mai frumoasă fiică. Și sfatul meu pentru tați, asistați la naștere.

O seară bună să aveți!

Un meci de fotbal în care bloggeri n-au pierdut de la guvernanți

Totul a început sâmbăta trecută dacă nu greșesc. Încercam să-i provoc pe consilierii Primului ministru să jucăm fotbal. Dima Munteanu avea mai demult ideea de a strânge bloggerii pe un teren în jurul unei mingi.

Cât n-ar fi de straniu cei de la guvernare prezenți pe facebook au acceptat propunerea și am jucat ieri seara, pe un teren de la Ciocana fotbal. Eu cred că unii dintre voi deja au citit opiniile lui Nicu, Sergiu, Dumitru și Vadim despre fotbal. Unii probabil au văzut ieri seara și albumul cu fotografii de pe facebook.

Eu nu mă așteptam ca echipa bloggerilor să fie într-atât de bună. Cea mai mare problemă o constituie portarul echipei care este un calic crăcănat și chior care se încălcea în propriile picioare și nu putea prinde normal o minge.

Sper că vom mai juca. Cel puțin bloggerii între ei. Merită. Acum suntem în căutarea unui teren mai bun. Nu mai mare dar cu o acoperire mai bună. Dacă puteți recomanda ceva sunteți binevenit.

fotografie realizată de Nicolae Cebotari

Pentru statistică.

Transmisiunea live a fost asigurată de Privesc.Eu

Scor: 17 la 17

Echipa guvernamentală: Sturza Eugen, Efrim Oleg, Negruța Veaceslav, Juravschi Nicolae, Lutenco Victor, Grosu Ion, Gavriliță Adrian, Dumitru Molnic, Adrian Popescu.

Echipa bloggerilor: Nicolae Apostu, Cristian Jardan, Victor Dicov, Vadim Suveică, Sergiu Tabarcea, Dumitru Munteanu, Eugen Luchianiuc.

P.S. Portar la echipa bloggerilor am fost eu.

Fotbal. Bloggerii vs Gov

Mâine, la 21:00, pe stadionul din ograda caselor de pe bulevardul Mircea cel Bătrân 16 voi juca fotbal. Împreună cu Nicolae Apostu, Dumitru Munteanu, Vadim Suveică și Victor Dicov vom ”rupe” echipa guvernanților. Din echipa adversară fac parte Eugen Sturza, Victor Lutenco, Oleg Efrim, Veaceslav Negruța și Roman Cazan.

Amplasarea stadionului:

Stadionul propriu zis:

Tribunele stadionului:

Vrei să vezi cum cad guvernanții, vino la meci!

Mama și notele de la examen

Nu știu cum la voi, dar la mine de obicei mama era cea care mă întreba de note. Nu că pe Papa nu îl interesau ele, dar mama venea prima de la serviciu. Papa deja afla post-factum.

Și nu erau telefoane mobile atunci când eu eram copil ca imediat să suni părinții să le spui ce notă ai. Și nici telefoane fixe nu prea erau.

În perioada examenelor, începând cu prima clasă mama se interesa cel mai intensiv de note. Dacă îi spuneam că am 10 era ok. O dată din cinci ori mai scăpa ceva de genul ”Bravo” sau ”Maladeț”, dar rar.

Dacă, cumva, din greșeală, din stranie coincidență aveam 9, sau 8 începea să se intereseze ce note au colegii. Și când îi spuneam că au note mai mari se-cepeau ”variantele” gen ”Nu destul înveți”, ”Mai puțin cu-afara” etc.

Abia prin clasa a șasea a ajuns mintea la cap. Îi spuneam că am 8, ea se descărca și peste 5 minute îi spuneam că am 10. Mai prindeam și eu un pic de plăcere :-)

La voi cum era?

Sursă foto: enational.ro