Atunci când porneam spre Estonia speram că voi regreta pasul. Speram că după alegerile din 30 noiembrie îmi voi mușca coatele că am plecat din Republica Moldova. Speram.
Eu nu cred că în Moldova este posibil să se schimbe de la sine.
Eu nu cred că în Moldova este o masă critică de oameni care să facă revoluții.
Eu nu cred că moldovenii sunt patrioți (la fel ca și mine de fapt).
Eu nu cred că cei ce vin la putere o fac doar de dragul poporului.
Eu nu cred că avem un viitor european.
Eu nu cred că cei doi Vlazi nu vor jecmăni Republica Moldova în continuare.
Eu cred că pentru tot ceea ce se întâmplă există un vinovat, mai degrabă o vinovată. Ea se numește rânză, rânza moldovanului.
Acum, în Estonia, sper că voi regreta pasul pe care l-am făcut vara. Încă sper, fiindcă moldovanul poți să-l scoți din Moldova dar Moldova din moldovan niciodată, iar speranța asta incurabilă ni-i dată nouă. La fel ca și jalobele, boșetele și multe altele.
E dimineață din nou în Moldova.
Comentarii
Nu uitați să urmăriți canalul blogului pe Telegram. Dacă vă e dor de imagini puteți da follow pe Instagram. Iar dacă încă nu ați dat like la pagina de facebook a blogului vă invit să o faceți și pe asta.
So, what do you think ?