Provocarea ”Tazic Roșu”

Ieri seara, Nicolae Apostu, neavând ce face m-a provocat să îmi torn apă rece în cap dintr-un tazic roșu. Eu nu am tazic roșu dar Renata are unul rozov.

Iată provocarea lui Nicu în care el explică detaliile despre ce și cum:

Iată turnatul în cap al apei de dimineață:

Așteptăm reacțiile lui Valeriu Pașa, Dragoș Galbur și Nati Vozian

O lansare pierdută // “paraLELE” de Vica Demici și Zina Zen

Nu am mers la lansare fiindcă trebuia să fiu prezent la o zi de naștere. Deși mi-ar fi fost foarte interesant. Nu neapărat prezentarea propriu-zisă cât publicul care a fost în acea seara la Librăria Cartier. La toate prezentările o bună parte din public nici nu are idee despre ce e cartea deși de cele mai multe ori ele apar în vânzare cu mult înaintea prezentării.

Eu am cumpărat cartea ”paraLELE” accidental. Eram în Librăria din Hol să cumpăr cărți pentru cumătria unei finuțe. Familia ei stă în Cehia și m-am gândit că este destul de corect ca în locul darurilor de cumătrie ce se pun de obicei ”pe masă” să iau cărți. Nu că ar fi mai ieftin, ba invers, dar aici sigur ghicești ”măsura”. Continue reading →

O scrisoare de amenințare agramată // #sfatulJuriștilor

Iată ce scrisoare a primit o cunoscută de pe facebook.

Probabil ați surâs și voi de câteva ori pe parcursul lecutării. Mai ales din cauza greșelilor gramaticale. Acum câteva întrebări, mai ales adresate juriștilor:

1. În ce bortă să trimiți această companie?
2. Cum poate fi apărată cunoscuta de acești șmecheri și cum pot fi ei contraatacați în urma acestei amenințări?
3. Ce să facă cei ce nu își doresc bombe în cap, în sensul direct al cuvântului reieșind din ceea ce s-a întâmplat la Botanica?

€МБА₽ГО. Guest post de Cristian Saulea

Toată istoria asta cu embargourile este absolut genială, a scos încă o dată la iveală tot marazmul colectiv, de la brigadirul de livadă până la analiștii de serviciu de la televiziuni (причём marea mea mândrie…analiștii noștri sunt experți în tot, chiar și în agricultură, bucură)!

Embargoul состоялся, jale mare, juos aleanța, juos Europa, sărmanii frații noștri ruși, ei nu o vrut, da dacă noi vrem nu știu ce integrare, ne-am uitat peste gard la vecin, am primit bătaia ca o normalitate, eu singură îs jinovată! Da, mi-am adus aminte despre multe cazuri când soțul își bate nevasta, și cât nu ar spune vecinele sau sora, ea tot se întoarce la Leonea! Și așa po crugu, toată viața, găsind diferite justificări, că ne iubim de o viață, că avem copii deja, ce o să spună lumea și tot pachetul! Așa brusc a apărut și Europa de după gard și alți vecini care au întins mâna, hai că vă ajutăm noi. Bunăoară România, cu câteva embargouri în urmă le-a propus „fermerilor” noștri să exporte fructe pentru rețelele de supermarket-uri din România. Dar… am venit înapoi de La Europa și am spus, eiii lasă că rămânem cu „Leonea”, suntem de o viață împreună! Toată buba-i că atunci când cineva vrea să te ajute o face pe obrazul său, asumându-și niște riscuri, respectiv îți cere și niște garanții, și îți impune și niște condiții, te las la mine în casă, dar… Mila și pomana e pentru povești. Aici apare un adevăr destul de incomod, unele fructe cam șchiopătează la multe capitole, care cu peredoz de nitrați, care mult sub normele acceptate, unele nu au товарный вид. Respectiv nu poți să ceri același preț, dar nici să te schimbi parcă nu tare ai dorință, asta înseamnă timp, bani. Alimentați de mitul: fructele noastre sunt cele mai bune de pe planetă, apare și marazmul, da di și nimeni nu vine să ieie merele mele? Poate pentru că nimeni nu este dator să o facă și pentru că vrei să vinzi la un preț bun un produs care nu costă acești bani? Am auzit o frază genială despre embargo: rușii crapă tăt și li dăm, da europenii iștea fac mofturi. Așa e, ca la colhoz, la 20 de tone de fructe de calitate, poți băga легко altele 5 care maximum ți le vor lua la suc! Pe de altă parte dacă vreun fermier din Moldova ar fi pus în situația că a plătit pentru un tractor John Deere dar i-au adus un Belarus, ce s-ar întâmpla? J

Alt mit sub care ne milogim de ani de zile, agricultura nu aduce profit. Haideți să zâmbim ironic și să închidem acest subiect.

Mica/marea problemă: orice ieșire la altă piață, unde este concurență…înseamnă modernizare, adică profitul nu va mai fi de 300% dar 100%, restul se va cheltui pentru modernizare/adaptare.

Alt adevăr care stă pe buze, marii producători sau angrosiștii care sunt câteva zeci pe piață, care dictează regulile și cel mai des sunt foarte flexibili și cu planuri de rezervă. Toată nemulțumirea vine mai mult din partea celor mici, care majoritatea nu au condițiile necesare ca să scoată pe piață un produs bun, și care cel mai des așteaptă un profit imediat și cât mai mare, cu minim efort și investiții. Mai trăim în starea când contează cantitatea și mai puțin calitatea.

Vă sugerez să întrebați pe cineva din producătorii mici și mijlocii care lucrează după toate legile agriculturii dacă au probleme. ȘOCANT! Le pare rău de embargo, dar ei de mult nu mai au problema, cui să-i vindem, și vând, sincer să fim la un preț mult peste cel general acceptat pe piața noastră. Mai sunt o sumedenie de adevăruri, după care tot ne ascundem, dar…mai varsă brigadirul o lacrimă, mai bocește un analist, mai scriem vreo ¾ articole de jale, nu suntem noi de vină, ne predăm, numai luați-ne fructele, doar suntem de o viață împreună, da vânătăile o să treacă!

Și aici reapare din nou dilema, așteptăm până ce ne trec vânătăile și ne întoarcem din nou la Leonea și ne iubim până la următorul embargo. Sau facem un efort și ne schimbăm încetișor, ca într-o zi să ne aducem aminte cu dezgust de cum ne bătea Leonea cu șiubota de kirză peste față. Iată și toată fabula…deja fiecare alege, cum se zice „La Europa”, it’s all about choice!

despre o bubă a politicii moldovenești

Politica, în sine, este foarte murdară în spațiul post-sovetic. Sunt tare puține exemple de campanii curate și oneste. Și toate sunt în țările Baltice. În țările de mai la sud cu părere de rău nu prea găsim așa ceva.

Politica din Republica Moldova este și mai murdară de la o vreme încoace. De prin 2008, atunci când războaiele politice au devenit o normă. Atunci când nu poți fi politician fără să te războiești pe cineva. Oamenii își fac rating și campanie nu aducând mesaje pozitive dar preponderent negative. Alegătorul nu votează pro dar votează contra. Nu votează proEU dar contra rusiei și invers. Continue reading →