S-a terminat. A trecut și asta.
Și în primul rând trebuie să mulțumesc Moldcell și TeliaSonera pentru posibilitatea de a fi la Eurovision 2013. Și mulțumesc pentru că m-au răbdat, mai ales Irina, Iuteș și Sașa.
probabil anul trecut trebuia să scriu ca și Candu ”ai hăv ă drim”. La moment acest ”drim” este pe deplin realizat. De aceea le spun din start celor care le place să arunce cu rahat să încerce, să vină, să vadă. Și să vadă nu doar show-ul dar și tot ce stă în spatele lui. Să vadă procesul, oamenii, echipamentul.
Și, înainte de a critica colegii de la Moldova1 să se gândescă, măcar cu degetele dacă nu cu capul. De două ori, minimum.
Despre finală vă spun doar că a fost emoționant totuși. A fost frumos. Bravo Aliona pentru ceea ce a făcut. Locul 11 e bun. Pentru ea e un dublu loc 1.
Mâine, unii, vor găsi mii de motive să spună de ce am eșuat, din nou, la Eurovision. Vor scrie despre delegație, sponsori, bani, diasporă și alte gânduri geniale. Alții vor spune că le-am dat doar 10 puncte României. Unii vor spune că li-i în cot de Eurovision.
Cel mai important e că eu mâine le voi vedea pe fetele mele. Restul nu contează. O noapte bună vouă.
